DIN VOL. COLECTIV „CUVINTE PENTRU URMAŞI. MODELE ŞI EXEMPLE PENTRU OMUL ROMÂN” (ED.CARPATHIA PRESS, 2005)
„Până acum, nu am realizat nimic altceva decât să mă pun la jug“
Dimitrie Grama
Ideea de a face parte din cei aleşi să se „împărtăşească“ în ale creaţiei şi mai ales răspunderea care ni se dă clasificându-ne un fel de „exemplu“ sau “model“, mă pune pe gânduri. Şi, vedeţi, nu sunt obişnuit, deoarece am considerat că atunci când într-adevăr am ceva de spus, ceva ce ar merita o documentare şi o arhivare pentru o judecată ulterioară, aceasta trebuie să izvorască din sălaşuri, pentru mine, necunoscute şi să-mi forţeze inima, cugetul şi mâna.Voi încerca acum, totuşi, să răspund cât mai sincer şi adecvat dar pentru a nu fi înţeles greşit şi pentru ca răspunsurile mele să nu fie tratate ca ceva definitiv, static, vreau să fac referinţă la ceea ce am spus mai demult; scriu ce-mi trece prin cap acum, acesta este adevărul meu de moment şi, cine ştie, poate mâine ori la anul viitor să gândesc altcumva.Se pune întrebarea dacă răspunsurile noastre au o valoare strict personală sau ar putea fi de folos şi altora. În speranţa că voi putea contribui la elucidarea unor mituri sau cel puţin la o polemică înverşunată continui cu răspunsurile.Cred că unul din cei mai importanţi factori care au contribuit la „formarea“ mea, ca şi cum aş fi un fel de „gânditor“, a fost nemărginita sursă de inspiraţie şi fantezie pe care familia mea a reprezentat-o atunci când creierul era încă necopt şi spiritul încă mic.La o anumită vârstă, nu există scriitori mai buni decât bunicii, părinţii, fraţii sau verişorii, care în dorinţa lor de îndrumare, dar şi aceea de a ajunge la termen cu proprii lor demoni, te iniţiază în lumea lor, pentru tine atunci misterioasă şi tainică; iniţiere care, ca un izvor, poate să curgă necontenit tot restul vieţii. Şi că de multe ori, în dorinţa noastră de a ne exprima, de a „crea“, avem senzaţia că izvorul fanteziei a secat. Eu nu cred că>>> continuarea aici >>>