Din anul 2000 incoace am avut o activitate literara strins legata de Romania si prin aceasta activitate am avut ocazia sa urmaresc, cu fascinatie, relatia dintre oamenii de litere si asociatia lor; „Uniunea Scriitorilor”. Imi aduc bine aminte ca dupa ce am publicat vreo opt volume de poezii, prieteni poeti si scriitori din Romania, m-au indemnat sa-mi fac cerere de primire in aceasta uniune. Adevarul este ca nu prea intelegeam menirea unei apartenente la aceasta organizatie si ca atare am ignorat acele sfaturi, cu toate ca imi dadeam seama ca erau bine intentionate. Pina la urma am uitat complet de Uniunea Scriitorilor, avind alte treburi si activitati mai importante. Cu vreo jumatate de an in urma, insa, am fost confruntat cu doua episoade legate de relatia „scriitor-uniune”, episoade care pentru moment mi-au prins atentia si m-au angajat intr-o polemica infierbintata, publica. Eram, pur si simplu, revoltat de cazul unui scriitor roman din Germania, care fiind membru al Uniunii Sriitorilor din Romania, isi facuse publica retragerea, „demisia” din Uniune, fiind dezamagit de modul neglijent si indiferent cu care era tratat de Uniunea Scriitorilor. Am scris si publicat atunci, un scurt articol de apreciere si solidaritate colegiala cu scriitorul din Germania. La scurt timp dupa aceea, am citit despre stradaniile, fara de succes, ale unui cunoscut scriitor banatean, de a deveni membru al Uniunii Sriitorilor si m-am angajat si de aceasta data in polemica respectiva, mai ales ca il cunosteam personal pe scriitorul banatean si ii apreciam opera.Aveam impresia atunci, ca cel putin din punct de vedere moral, eu mi-am facut datoria, sustinind si incurajind niste „frati de arme”. Intimplarea a facut, ca acum citeva zile, sa discut cu un bun prieten, conditia scriitorului si cea a omului de arta si cultura, in general si ca urmare a acestei discutii, am tras citeva concluzii pe care doresc sa vi le impartasesc, cu speranta ca voi putea initia o dezbatere pe aceasta tema. Fiind plecat de foarte tinar din Romania, acum aproape patruzeci de ani si formindu-ma ca om matur si intelectual aici in Vest, pentru mine, toate formele de „Uniune”, reprezinta in esenta, o>>> continuarea aici >>>
Comentariile sunt închise.
_____________________________________
Dimitrie Grama (n.1947). Scriitor român din Danemarca. Poet, eseist şi filosof, personalitate a medicinei europene. Poezie singularã, de o facturã neobişnuitã, denumitã de autor „cotidianul mistic". Cãrţi reprezentative: „Dã-mi mâna ta, strãine!", „Pasãrea melancoliei", „Neguţãtorul de imagini", „Voi lua cu mine noaptea", „Bastian, şi alte confesiuni".Eseist si ganditor de o uimitoare originalitate,Dimitrie Grama pregateste cateva volume ce vor schimba total pozitia autorului in literatura romana:"Cotidianul Mistic" si"Omul-masina "ca si o culegere de eseuri cu caracter polemic pe teme culturale si sociale actuale.
__________________________________
DIMITRIE GRAMA 